Imnul angajatului

Iubesc biroul meu fără lumină! Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf. Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel! Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!

De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă!

De munca mea sunt fericit, nimic atâta-n viată n-am iubit!
Iubesc computerul fereastră, cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedintele mai lungi, când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu’ din nou, să stau o viată la birou!
Îmi place munca! As munci. Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă! Mi-ajunge critica drept primă!