Paine alba, paine neagra. Paradoxuri ale postcomunismului

de Catalin Sturza Blog de jurnalist cultural
 
Tot ce putea fi mai bun inainte de 1989 era o paine alba, pufoasa si, eventual, calda. Tot ceea ce putea fi mai rau era o paine neagra, de secara/graham, de care lumea era satula pana peste cap.

Tot ceea ce poate fi mai rau, pentru sanatatea omului capitalist din anii 2000, e o franzela pufoasa. Aceasta se transforma intr-o adevarata bomba daca, Doamne pazeste!, mai e si calda. Tot ceea ce poate fi mai bun pentru romanul capitalist postrevolutionar e o paine neagra, de secara/graham, pentru care lumea se bate la magazin.

In iepoca odioasa, oamenii erau gata sa se calce in picioare pentru un litru de lapte cu grasime, de la tarani. Laptele de la ICIL era prelucrat si nu avea deloc grasime. Comunistii erau injurati pentru ca scoteau totul din el. Mai cumpara cineva astazi lapte cu mai mult de 1,5% grasime? Nu, pentru ca face rau sanatatii. Romanii consuma cu cea mai mare placere laptele cel mai slab si cel mai putin gustos, atunci cand nu prefera chiar laptele de soia.

Carnea cea mai buna (si rara) era cea de porc, pe care o obtineai pe sub mana, de la abator, sau de la o ruda cu casa si curte la tara. Lumea se batea pe sorici si pe jumari si era, in schimb, satula de carnea de pui si de pestele oceanic, din alimentara. Mai nimeni nu se uita acum la carnea de porc. Puiul si pestele, insa, da! Acestea sunt alimente usoare cu care se traieste bine.

Unul dintre motivele pentru care Ceausescu era injurat cel mai tare era faptul ca taia curentul oamenilor. Acum, intraga Romanie stinge, benevol, lumina de Ziua Pamantului. Stam pe intuneric si ne simtim ecologisti. Mai mult, ni se recomanda sa facem, pe cat posibil, economie de energie electrica, sa tinem aprinse cat mai putine becuri, sa punem in functiune cat mai putine electrocasnice. Nimic nu ni se pare mai firesc.

Regimul comunist era odios pentru ca ne limita anumite libertati. De pilda, ne interzicea sa corespondam cu rudele sau cu prietenii din strainatate. Acum, cei care lucreaza in birourile corporatiilor nu mai pot coresponda cu nimeni. Yahoo messengerul si yahoo emailul sunt interzise, cel putin in timpul orelor de program. Iar programul nu tine, ca pe vremuri, doar opt ore, in special daca exista o concurenta intre departamente, cine depaseste primul norma de afaceri. Multi angajati sustin ca aceste restrictii sunt firesti. E normal sa li se interzica sa intretina corespondente private, de ce sa piarda ei pretiosul timp al marelui binefacator corporatist?

Iar daca managementul citeste corespondenta de serviciu a angajatilor, cu atat mai bine: conducatorii au dreptul sa ia masuri pentru a asigura bunastarea perpetua a firmei, pentru a depista elementele lenese si pentru a preintampina eventualele acte de sabotaj.

Omul comunist manca, de voie, de nevoie, dietetic, insa tanjea dupa o mancare gustoasa. Omul capitalist are la discretie mancarea gustoasa si si-o interzice. De ce? Pentru ca tine la silueta si urmeaza indicatiile medicilor. Din proprie vointa, romanul postrevolutionar isi baga acum pe nas painea neagra, lapte degresat si pui lesinati, isi opreste singur curentul, renunta benevol la propriile drepturi, isi lasa corespondenta la indemana sefilor si sustine sus si tare ca toate aceste lucruri sunt cat se poate de firesti. Ba, mai mult, ca privatiunile ii fac si o mare placare.